Un tratat ipocrit

Argentina Gribincea

Povestea tratatului de frontieră moldo-român este veche. Problema este scoasă pe tapet, de regulă, atunci când Chişinăul are nevoie să-şi demonstreze obedienţa faţă de Rusia.

Astfel, în 2003 dl Alexei Tulbure, reprezentantul R.Moldova (RM) la Consiliul Europei (CE) ataca virulent România, declarându-se, printre altele, nemulțumit de varianta de tratat propusă de București: "Deci, iată, în numele guvernului Moldovei, declar cu toată responsabilitatea: Moldova nu doreşte nici un Tratat de fraternitate, noi suntem sătui până în gât de tot felul de rude, noi deja am avut un frate mai mare - Uniunea Sovietică, acum sora mai mare - România - ne impune dragostea sa." și uitând, probabil, că rolul de "soră mai mare", în fosta URSS, îi revenea Rusiei, nu "Uniunii Sovietice". (Vezi: Cu jalba-n proțap, la Strasbourg, în: Timpul, Nr.38, din 17 octombrie 2002).

Acum doi ani, în mai 2007, premierul român Călin Popescu-Tăriceanu lăsa să se înţeleagă de ce natură ar putea fi dificultăţile care nu permit semnarea unui astfel de tratat. "România doreşte o bună relaţie cu statele vecine, inclusiv cu Republica Moldova, şi trebuie înţeles că elemente demagogice şi populiste au "priză" la Chişinău într-o perioadă de tranziţie", declara premierul Tăriceanu, explicând, printre altele: "Mie mi se pare, şi cred că la 100% dinte români, li se pare caraghios să vorbim de limba moldovenească, care este limbă românească neaoşă" (17.05.07, BASA-press).

În aprilie 2008 aflăm, tot din presă, că RM condiționează semnarea unei Convenții privind micul trafic la frontieră cu semnarea aceluiași tratat bilateral, ignorând interesele propriilor cetățeni, de dragul unor ambiții pseudoștiințifice. MAE român si-a exprimat atunci convingerea că "autoritățile de la Chișinău vor examina proiectul de document și vor răspunde propunerii părții române în cel mai scurt timp, având în vedere importanța deosebită a încheierii Convenției pentru cetățenii Republicii Moldova", scrie într-un articol din Ziua, din 18 aprilie 2008. Tot acolo găsim o altă explicație a tergiversării semnării acestui document: "Există o singură problemă, legată de faptul că partea moldoveană solicită introducerea în acest acord a unei referiri la Tratatul de la Paris din 1947, document care spune, cu referire la frontiera dintre România și Uniunea Sovietică: "Granița dintre România și URSS este granița care a fost convenită între România și URSS în 1940". Pentru toata lumea este însă clar că în 1940 și pana în 1947 România nu a încheiat niciun fel de acord cu URSS în legătură cu o asemenea graniță. Deci, e un fals istoric și, dacă atunci a fost acceptat, este pentru că România era un stat învins și ocupat și fără posibilitatea de a-și apăra interesele sale suverane", a argumentat ambasadorul Teodorescu." (vezi: Chișinăul cere României să semneze Tratatul de frontieră, în Ziua, Nr. 4213, 18 aprilie 2008: http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-04-18&id=5775).
Nu cred că, din 2007 până în prezent, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) ar fi reuşit să înţeleagă că nu există "limbă moldovenească", decât în creierele spălate de ideologia stalinistă, şi deci, nu are rost să pretindă de la un vecin care vorbeşte aceeaşi limbă să accepte teoria stalinistă ("moldovenismul primitiv", alias "moldo-statalismul"), așa, de hatârul unor personaje dubioase, certate cu dicționarul și cu normele limbii literare. Nici în ce privește cel de-al doilea fals, istoric, nu cred că liderii comunști de la Chișinău și-ar fi putut completa, într-un timp atât de scurt, cunoștințele lipsă.

Fragment. Continuarea aici: http://voceabasarabiei.net/index.php/stiri/politica/2584-un-tratat-ipocrit

Bikini Body in 2 Weeks

http://health.yahoo.com/experts/gabbyguide/11596/bikini-body-in-2-weeks/

Târziu... Regrete... Ruşine

Târziu...

N-am scris, am încercat să fiu cât mai aproape de evenimentele de la Chişinău, citind şi analizând. Am urmărit presa şi mai ales blogurile dedicate acestei teme... Avum e târziu să mai spun ceva, pentru că incertitudinea, despre care vorbeam (cu prietenii) adineaori, s-a adâncit şi s-a întunecat...

Regrete...

Privesc în urmă cu frică. De frică, nu mai privesc în viitor. Am presupus, la un moment dat, că lucrurile se vor transforma în fum, dar am sperat, mereu, că nu. O nouă perioadă antiromânească în Republica Moldova. Şi, ca de obicei, Rusia şi-a băgat coada... Mi-e silă de clasa politică de la noi, dar mai ales de laşii care închid ochii la criminalitatea dezlănţuită şi devenită, prin atacuri repetate la principiile democraţiei, lider în această regiune post-sovietică.

Ruşine...

Avem o datorie, să păstrăm ce ne-au lăsat strămoşii, fără a ne complace în rolul de martiri. Cu regret, nu reuşim să păstrăm aproape nimic, dar plângem (uneori nejustificat) asupra propiilor răni (uneori inventate)... Nu o să ne dea nimeni ceea ce ni se cuvine, chiar dacă proclamă sus şi tare că DA! ni se cuvine...

Rusia îşi înfige tentaculele tot mai adânc în sufletul nostru. Dacă nu murim în luptă, vom muri în somn...