„1. Pe vremuri, în unele sate, femeile se adunau în grupuri mari la gospodăria cuiva şi duceau acolo bucate şi băutură, în noaptea de Bobotează. După ce mâncau, cântau şi dansau toată noaptea. Apoi, dimineaţa, ieşeau pe stradă şi se năpusteau asupra oricărui bărbat pe care îl întâlneau pe drum, ducându-l cu forţa la râu şi ameninţându-l că-l aruncă în apă.” (Sursa: internet.)
Asta citim într-un articol recent. Adică: femeile mănâncă, dansează, iar DUPĂ CE petrec astfel, se mai adună (o dată sau de mai multe ori), cu mâncare și cu băutură, la „gospodăria cuiva”? Cu ce scop, oare? Și de ce? Pentru că pofta vine mâncând? Da! Sigur că da! Femeile se îmbată și, după ce petrec bine, vor să chefuiască și mai frumos, trei zile în șir, ca în povești! Așa da! Asta explică, probabil, și violența femeilor de Bobotează. Boboteaza este, deci, un bun prilej pentru a chefui și a pedepsi bărbații.
* * *
Toate aceste presupuenri s-ar risipi, dacă am avea ocazia de a-l întreba pe autorul textului ce a vrut să spună de fapt și care e consecutivitatea normală, firească, a faptelor pe care a dorit să ni le prezinte în articolul său. Bănuiala mea e că ar fi trebuit să scrie „după CARE”, în loc de nefericitul „după CE”. Expresia tradusă greșit din rusă „după ce” („posle chego” („posle chevo”)), în loc de „după CARE”, dă naștere unor confuzii periculoase, în cazul în care e nevoie să stabilești exact consecutivitatea unor acțiuni (spre exemplu, în rapoartele forțelor de ordine) sau, ca în acest caz, unor exemple savuroase de umor involuntar.
Partea defel comică a acestei povești a nefericitului „după CE” e că aceasta semnalează alienarea simțului lingvistic în cazul unor vorbitori nativi ai limbii române din stânga Prutului. Una e să amesteci, din lene sau din ignoranță, diverși termeni rusești într-o frază ce se vrea a fi în română, construită după regulile limbii române, mult mai grav e să nu-ți mai dai seama că un (repet, nefericit) calc afectează logica mesajului pe care dorești să-l transmiți.
Sursa: GriARG.
Se afișează postările cu eticheta Basarabia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Basarabia. Afișați toate postările
luni, 21 ianuarie 2013
sâmbătă, 30 mai 2009
Un tratat ipocrit
Argentina Gribincea
Povestea tratatului de frontieră moldo-român este veche. Problema este scoasă pe tapet, de regulă, atunci când Chişinăul are nevoie să-şi demonstreze obedienţa faţă de Rusia.
Astfel, în 2003 dl Alexei Tulbure, reprezentantul R.Moldova (RM) la Consiliul Europei (CE) ataca virulent România, declarându-se, printre altele, nemulțumit de varianta de tratat propusă de București: "Deci, iată, în numele guvernului Moldovei, declar cu toată responsabilitatea: Moldova nu doreşte nici un Tratat de fraternitate, noi suntem sătui până în gât de tot felul de rude, noi deja am avut un frate mai mare - Uniunea Sovietică, acum sora mai mare - România - ne impune dragostea sa." și uitând, probabil, că rolul de "soră mai mare", în fosta URSS, îi revenea Rusiei, nu "Uniunii Sovietice". (Vezi: Cu jalba-n proțap, la Strasbourg, în: Timpul, Nr.38, din 17 octombrie 2002).
Acum doi ani, în mai 2007, premierul român Călin Popescu-Tăriceanu lăsa să se înţeleagă de ce natură ar putea fi dificultăţile care nu permit semnarea unui astfel de tratat. "România doreşte o bună relaţie cu statele vecine, inclusiv cu Republica Moldova, şi trebuie înţeles că elemente demagogice şi populiste au "priză" la Chişinău într-o perioadă de tranziţie", declara premierul Tăriceanu, explicând, printre altele: "Mie mi se pare, şi cred că la 100% dinte români, li se pare caraghios să vorbim de limba moldovenească, care este limbă românească neaoşă" (17.05.07, BASA-press).
În aprilie 2008 aflăm, tot din presă, că RM condiționează semnarea unei Convenții privind micul trafic la frontieră cu semnarea aceluiași tratat bilateral, ignorând interesele propriilor cetățeni, de dragul unor ambiții pseudoștiințifice. MAE român si-a exprimat atunci convingerea că "autoritățile de la Chișinău vor examina proiectul de document și vor răspunde propunerii părții române în cel mai scurt timp, având în vedere importanța deosebită a încheierii Convenției pentru cetățenii Republicii Moldova", scrie într-un articol din Ziua, din 18 aprilie 2008. Tot acolo găsim o altă explicație a tergiversării semnării acestui document: "Există o singură problemă, legată de faptul că partea moldoveană solicită introducerea în acest acord a unei referiri la Tratatul de la Paris din 1947, document care spune, cu referire la frontiera dintre România și Uniunea Sovietică: "Granița dintre România și URSS este granița care a fost convenită între România și URSS în 1940". Pentru toata lumea este însă clar că în 1940 și pana în 1947 România nu a încheiat niciun fel de acord cu URSS în legătură cu o asemenea graniță. Deci, e un fals istoric și, dacă atunci a fost acceptat, este pentru că România era un stat învins și ocupat și fără posibilitatea de a-și apăra interesele sale suverane", a argumentat ambasadorul Teodorescu." (vezi: Chișinăul cere României să semneze Tratatul de frontieră, în Ziua, Nr. 4213, 18 aprilie 2008: http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-04-18&id=5775).
Nu cred că, din 2007 până în prezent, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) ar fi reuşit să înţeleagă că nu există "limbă moldovenească", decât în creierele spălate de ideologia stalinistă, şi deci, nu are rost să pretindă de la un vecin care vorbeşte aceeaşi limbă să accepte teoria stalinistă ("moldovenismul primitiv", alias "moldo-statalismul"), așa, de hatârul unor personaje dubioase, certate cu dicționarul și cu normele limbii literare. Nici în ce privește cel de-al doilea fals, istoric, nu cred că liderii comunști de la Chișinău și-ar fi putut completa, într-un timp atât de scurt, cunoștințele lipsă.
Fragment. Continuarea aici: http://voceabasarabiei.net/index.php/stiri/politica/2584-un-tratat-ipocrit
Povestea tratatului de frontieră moldo-român este veche. Problema este scoasă pe tapet, de regulă, atunci când Chişinăul are nevoie să-şi demonstreze obedienţa faţă de Rusia.
Astfel, în 2003 dl Alexei Tulbure, reprezentantul R.Moldova (RM) la Consiliul Europei (CE) ataca virulent România, declarându-se, printre altele, nemulțumit de varianta de tratat propusă de București: "Deci, iată, în numele guvernului Moldovei, declar cu toată responsabilitatea: Moldova nu doreşte nici un Tratat de fraternitate, noi suntem sătui până în gât de tot felul de rude, noi deja am avut un frate mai mare - Uniunea Sovietică, acum sora mai mare - România - ne impune dragostea sa." și uitând, probabil, că rolul de "soră mai mare", în fosta URSS, îi revenea Rusiei, nu "Uniunii Sovietice". (Vezi: Cu jalba-n proțap, la Strasbourg, în: Timpul, Nr.38, din 17 octombrie 2002).
Acum doi ani, în mai 2007, premierul român Călin Popescu-Tăriceanu lăsa să se înţeleagă de ce natură ar putea fi dificultăţile care nu permit semnarea unui astfel de tratat. "România doreşte o bună relaţie cu statele vecine, inclusiv cu Republica Moldova, şi trebuie înţeles că elemente demagogice şi populiste au "priză" la Chişinău într-o perioadă de tranziţie", declara premierul Tăriceanu, explicând, printre altele: "Mie mi se pare, şi cred că la 100% dinte români, li se pare caraghios să vorbim de limba moldovenească, care este limbă românească neaoşă" (17.05.07, BASA-press).
În aprilie 2008 aflăm, tot din presă, că RM condiționează semnarea unei Convenții privind micul trafic la frontieră cu semnarea aceluiași tratat bilateral, ignorând interesele propriilor cetățeni, de dragul unor ambiții pseudoștiințifice. MAE român si-a exprimat atunci convingerea că "autoritățile de la Chișinău vor examina proiectul de document și vor răspunde propunerii părții române în cel mai scurt timp, având în vedere importanța deosebită a încheierii Convenției pentru cetățenii Republicii Moldova", scrie într-un articol din Ziua, din 18 aprilie 2008. Tot acolo găsim o altă explicație a tergiversării semnării acestui document: "Există o singură problemă, legată de faptul că partea moldoveană solicită introducerea în acest acord a unei referiri la Tratatul de la Paris din 1947, document care spune, cu referire la frontiera dintre România și Uniunea Sovietică: "Granița dintre România și URSS este granița care a fost convenită între România și URSS în 1940". Pentru toata lumea este însă clar că în 1940 și pana în 1947 România nu a încheiat niciun fel de acord cu URSS în legătură cu o asemenea graniță. Deci, e un fals istoric și, dacă atunci a fost acceptat, este pentru că România era un stat învins și ocupat și fără posibilitatea de a-și apăra interesele sale suverane", a argumentat ambasadorul Teodorescu." (vezi: Chișinăul cere României să semneze Tratatul de frontieră, în Ziua, Nr. 4213, 18 aprilie 2008: http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-04-18&id=5775).
Nu cred că, din 2007 până în prezent, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) ar fi reuşit să înţeleagă că nu există "limbă moldovenească", decât în creierele spălate de ideologia stalinistă, şi deci, nu are rost să pretindă de la un vecin care vorbeşte aceeaşi limbă să accepte teoria stalinistă ("moldovenismul primitiv", alias "moldo-statalismul"), așa, de hatârul unor personaje dubioase, certate cu dicționarul și cu normele limbii literare. Nici în ce privește cel de-al doilea fals, istoric, nu cred că liderii comunști de la Chișinău și-ar fi putut completa, într-un timp atât de scurt, cunoștințele lipsă.
Fragment. Continuarea aici: http://voceabasarabiei.net/index.php/stiri/politica/2584-un-tratat-ipocrit
miercuri, 18 februarie 2009
Gardianul: Acuzati ca submineaza statalitatea republicii Moldova
Gardianul publică, la 17.02.2009, un articol de Viorel Patrichi, în care citim: "Comunistii lui Vladimir Voronin au avut grija sa acuze mereu partidele u'nioniste de subminarea statalitatii Republicii Molotov, daca acestea au introdus reintregirea nationala ca obiectiv explicit in programul electoral. Astfel, cei mai oportunisti motiveaza imediat atitudinea lor indiferenta fata de acest ideal firesc la nivelul anilor 1989-1990. Reprezentantii Partidului Liberal vorbesc insa deschis despre unirea cu Romania, nu se feresc. Ei le explica celor care vor sa asculte ca reintregirea nationala ar duce direct R. Moldova in Uniunea Europeana, ceea ce este perfect adevarat. Cei de la Bruxelles au aratat ca respecta vointa populara, oriunde s-ar manifesta ea si oricat de dificil ar fi apoi pentru constructia europeana. Esential ramane consensul. Un ascultator al postului de radio „Vocea Basarabiei“ l-a intrebat direct pe Vladimir Filat, presedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, daca ar face unirea cu Romania. Politicianul a raspuns simplu: „DA!“ In general, basarabenii insista ca politicienii sa raspunda deschis la aceasta intrebare centrala, tot mai preocupanta printre oamenii obisnuiti. Vorbind tot la „Vocea Basarabiei“, Alexandru Tanase, vicepresedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, i-a socat pe ascultatori: el a spus ca va opta pentru includerea sintagmei „limba romana“ in Constitutie, dar sa fie scris intre paranteze si „limba moldoveneasca“. Pana si Petru Lucinschi recunoscuse deschis ca acolo se vorbeste limba romana si ca „limba moldoveneasca“ este o facatura." (Gardianul)
Cu tot repectul pentru unul dintre puţinii jurnalişti din Ţară care scrie, sincer şi neobosit, despre Basarabia, sunt câteva detalii, care ar trebui comentate.
1. A susţine că trebuie menţionată (fie şi între paranteze) "limba moldovenească" este un oprtunism politic de cea mai joasă condiţie. Probabil că că domnul Tănase crede că nu face decât să împace şi capra, şi varza, dar, în acest caz, dovedeşte ignoraţă totală, în ceea ce priveşte istoricul problemei lingvistice în Basarabia. Sau, dacă nu ignoranţă, atunci rea-credinţă. De ce? Pentru că, punând între paranteze menţiunea "limba moldovenească", îî oferim moldo-statalismului (alias "moldovenism primitiv") ocazia să aleagă, DIN NOU, denumirea ANTIştiinţifică de "limba moldovenească". Şi, astfel, n-am rezilvat nimic, doar am agravat problema. Or, ştiinţa nu are de ce să se supună politicii. Dimpotrivă, politicul, atunci când se ambiţionează să contrazică ştiinţa, devine un factor de instabilitate. E ca şi cum ai construi castele pe nisipuri mişcătoare.
2.Ideea cu Uniunea Romania-Repuiblica Moldova poate părea simpatică unora, dar este un cal troian rusesc şi trebuie privită ca atare. O asemenea soluţie ar deschide calea legislativă spre "federalizarea" (adică: dezmembrarea) României. Nu cred că dl Patrichi este adeptul acestei soluţii pentru România.
3.Ideea că populaţia Basarabiei este, in mare parte, pentru Reunirea cu Ţara mi se pare valabilă. Dar acest sentiment a existat şi era covârşitor şi până acum. Totuşi, alegerile arătau, de fiecare dată, exact invers. Care este explicaţia? Una ar putea fi faptul că sistemul de vot din RM permite fraudarea, gravă, a alegerilor.
Vezi articolul lui Viorel Patrichi în întregime la adresa: http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=129764&catid=3&p=acuzati-ca-submineaza-statalitatea-republicii-moldova.html
Cu tot repectul pentru unul dintre puţinii jurnalişti din Ţară care scrie, sincer şi neobosit, despre Basarabia, sunt câteva detalii, care ar trebui comentate.
1. A susţine că trebuie menţionată (fie şi între paranteze) "limba moldovenească" este un oprtunism politic de cea mai joasă condiţie. Probabil că că domnul Tănase crede că nu face decât să împace şi capra, şi varza, dar, în acest caz, dovedeşte ignoraţă totală, în ceea ce priveşte istoricul problemei lingvistice în Basarabia. Sau, dacă nu ignoranţă, atunci rea-credinţă. De ce? Pentru că, punând între paranteze menţiunea "limba moldovenească", îî oferim moldo-statalismului (alias "moldovenism primitiv") ocazia să aleagă, DIN NOU, denumirea ANTIştiinţifică de "limba moldovenească". Şi, astfel, n-am rezilvat nimic, doar am agravat problema. Or, ştiinţa nu are de ce să se supună politicii. Dimpotrivă, politicul, atunci când se ambiţionează să contrazică ştiinţa, devine un factor de instabilitate. E ca şi cum ai construi castele pe nisipuri mişcătoare.
2.Ideea cu Uniunea Romania-Repuiblica Moldova poate părea simpatică unora, dar este un cal troian rusesc şi trebuie privită ca atare. O asemenea soluţie ar deschide calea legislativă spre "federalizarea" (adică: dezmembrarea) României. Nu cred că dl Patrichi este adeptul acestei soluţii pentru România.
3.Ideea că populaţia Basarabiei este, in mare parte, pentru Reunirea cu Ţara mi se pare valabilă. Dar acest sentiment a existat şi era covârşitor şi până acum. Totuşi, alegerile arătau, de fiecare dată, exact invers. Care este explicaţia? Una ar putea fi faptul că sistemul de vot din RM permite fraudarea, gravă, a alegerilor.
Vezi articolul lui Viorel Patrichi în întregime la adresa: http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=129764&catid=3&p=acuzati-ca-submineaza-statalitatea-republicii-moldova.html
Comunista Larisa Şavga, cetăţean român? Dacă da, ce va face România?
După cum susţin unele agenţii de ştiri, deputata în Parlamentul RM din partea PCRM Larisa Şavga ar deţine cetăţenia României (vezi, de exemplu: http://unimedia.md/?mod=news&id=9507 ).
Daca e adevărat, nu ştiu cum se va proceda în acest caz şi dacă va fi respectată legea (aberantă şi antidemocratică), prin care drepturile cetăţenilor RM cu multimplă cetăţenie sunt restricţionate. Poate că PCRM a lăsat vreo "portiţă" prin care legea să poată fi ocolită (cum se procedează adesea pe la noi). Mă întreb însă, dacă statul român are prevăzute modalităţi de a sancţiona atacurile unora dintre cetăţenii săi la adresa intereselor României. Mă refer, desigur, la politica agresivă a partidului de guvernământ din RM (al cărui membru este dna Şavga) vis-à-vis de românii care îşi cer dreptul la identitate.
Întrebarea vină n-are. Dar dna Şavga, cu ce e de vină că e româncă şi ea? :)
Daca e adevărat, nu ştiu cum se va proceda în acest caz şi dacă va fi respectată legea (aberantă şi antidemocratică), prin care drepturile cetăţenilor RM cu multimplă cetăţenie sunt restricţionate. Poate că PCRM a lăsat vreo "portiţă" prin care legea să poată fi ocolită (cum se procedează adesea pe la noi). Mă întreb însă, dacă statul român are prevăzute modalităţi de a sancţiona atacurile unora dintre cetăţenii săi la adresa intereselor României. Mă refer, desigur, la politica agresivă a partidului de guvernământ din RM (al cărui membru este dna Şavga) vis-à-vis de românii care îşi cer dreptul la identitate.
Întrebarea vină n-are. Dar dna Şavga, cu ce e de vină că e româncă şi ea? :)
Mi-e dor de casă, dar şi scârbă de metehnele noastre vechi...
Ziceam zilele trecute că mi-e dor de casă. E adevărat, dorul de ai mei şi dorul de locurile copilăriei nu mă părăseşte niciodată, mă urmăreşte şi noaptea, în vis... :)
Îmi trece însă orice fel de nostalgie, când, citind ştirile de dminieaţă, mă lovesc de greşelile de exprimare dintre cele mai vulgare ale basarabenilor mei. Să fim înţeleşi, nu vorbesc despre micile greşeli, scăpări care se întâmplă oricui, ci despre calcurile ruseşti şi greşelile grosolane, care zgârie urechea. Uneori, un text care se vrea savant devine ridicol, pentru că exprimarea autorului dezvăluie lipsa unor lecturi sistematice şi o experienţă academică precară.
Şi mai hilară devine situaţia, atunci când "comentatorii" se declară revoltaţi de faptul că exprimarea incoretă este blamată, comentată şi taxată, în general, de lumea bună. :)
Citind ştirile, am găsit un articoleş, altfel neinteresant, care mi-a atras atenţia prin faptul că afişează acea atitudine tipică ignorantului agresiv, de genul: "ia lasaţi-mă şi pe mine să vorbesc aşa cum ştiu eu, că eu grăiesc aşa cum am auzit la mama pi cuptiori". În articolul "Obsedările (ooops! - n.n.) BlogosferIi (ooooooops! - n.n.) Moldoveneşti" - conţinând 3 cuvinte şi, cel puţin, 2 greşeli - autorul se revoltă că în "blogosfera moldovenească" (oare despre care Moldovă e vorba? - ar fi prima întrebare - după care ma mai întreb: care ar fi elementul identificator al aşa-zisei "blogosfere moldoveneşti", nu cumva multitudinea de greşeli impardonabile?) chestiunea corectitudinii exprimării este "predominantă", după cum estimează autorul. Dacă acesta nu ar fi atât de hărnicuţ în a produce gafe lingvistice, poate că i-aş înţelege iritarea. Din păcate, este tocmai cel care ar trebui să citească acele blogrui, ca să-şi mai îmbunătăţească forma de exprimare.
Iată un fragment din articol: "Obsedarile Blogosferii Moldovenesti
09:08; 18/02/09Afişări: 149
Foto: blogovat.blogosfera.md
Odată cu lansarea Blogovăţ 2009 am trecut fugitiv peste blogurile participante, şi … cam jale. Efectiv, în blogosfera moldovenească predomină câteva teme. Limba noastră. Obsedaţi mai suntem cum scrie lumea. Anume CUM scrie si nu CE scrie. O infinitate de articole despre cât de “cărturari” sunt autorii unor bloguri, pe cât de important este să scrii corect, pe cât de oribil arată unele fraze, etc. Da, ar fi o problema, dar totuşi eu nu am răspuns la întrebarea “De ce românii sunt atât de obsedaţi de limba mamă”? Cred că este undeva în subconştient, sau poate lipsă .... de a vorbi despre ceva mai profund." http://unimedia.md/?mod=news&id=9516
Regretatul Ion Vatamanu, fost membru al Parlamentului de la Chişinău, fiind întrebat câte femei erau în Parlamentul RM, a răspuns, bineînţeles în glumă: "Puţine, dar destule". Ei, se vede treaba că la întrebarea câte bloguri care abordează problematica lingvistică sunt în RM, răspusul ar trebui să fie: "Multe, dar insuficiente".
P.S. O sferă, doua sfere, de unde rezultă: o blogosferă, două... corect! :) blogosfere, de unde rezultă: G.D. - blogosferEi, domnilor blogosferici comentatori şi comentatoare. :)
Îmi trece însă orice fel de nostalgie, când, citind ştirile de dminieaţă, mă lovesc de greşelile de exprimare dintre cele mai vulgare ale basarabenilor mei. Să fim înţeleşi, nu vorbesc despre micile greşeli, scăpări care se întâmplă oricui, ci despre calcurile ruseşti şi greşelile grosolane, care zgârie urechea. Uneori, un text care se vrea savant devine ridicol, pentru că exprimarea autorului dezvăluie lipsa unor lecturi sistematice şi o experienţă academică precară.
Şi mai hilară devine situaţia, atunci când "comentatorii" se declară revoltaţi de faptul că exprimarea incoretă este blamată, comentată şi taxată, în general, de lumea bună. :)
Citind ştirile, am găsit un articoleş, altfel neinteresant, care mi-a atras atenţia prin faptul că afişează acea atitudine tipică ignorantului agresiv, de genul: "ia lasaţi-mă şi pe mine să vorbesc aşa cum ştiu eu, că eu grăiesc aşa cum am auzit la mama pi cuptiori". În articolul "Obsedările (ooops! - n.n.) BlogosferIi (ooooooops! - n.n.) Moldoveneşti" - conţinând 3 cuvinte şi, cel puţin, 2 greşeli - autorul se revoltă că în "blogosfera moldovenească" (oare despre care Moldovă e vorba? - ar fi prima întrebare - după care ma mai întreb: care ar fi elementul identificator al aşa-zisei "blogosfere moldoveneşti", nu cumva multitudinea de greşeli impardonabile?) chestiunea corectitudinii exprimării este "predominantă", după cum estimează autorul. Dacă acesta nu ar fi atât de hărnicuţ în a produce gafe lingvistice, poate că i-aş înţelege iritarea. Din păcate, este tocmai cel care ar trebui să citească acele blogrui, ca să-şi mai îmbunătăţească forma de exprimare.
Iată un fragment din articol: "Obsedarile Blogosferii Moldovenesti
09:08; 18/02/09Afişări: 149
Foto: blogovat.blogosfera.md
Odată cu lansarea Blogovăţ 2009 am trecut fugitiv peste blogurile participante, şi … cam jale. Efectiv, în blogosfera moldovenească predomină câteva teme. Limba noastră. Obsedaţi mai suntem cum scrie lumea. Anume CUM scrie si nu CE scrie. O infinitate de articole despre cât de “cărturari” sunt autorii unor bloguri, pe cât de important este să scrii corect, pe cât de oribil arată unele fraze, etc. Da, ar fi o problema, dar totuşi eu nu am răspuns la întrebarea “De ce românii sunt atât de obsedaţi de limba mamă”? Cred că este undeva în subconştient, sau poate lipsă .... de a vorbi despre ceva mai profund." http://unimedia.md/?mod=news&id=9516
Regretatul Ion Vatamanu, fost membru al Parlamentului de la Chişinău, fiind întrebat câte femei erau în Parlamentul RM, a răspuns, bineînţeles în glumă: "Puţine, dar destule". Ei, se vede treaba că la întrebarea câte bloguri care abordează problematica lingvistică sunt în RM, răspusul ar trebui să fie: "Multe, dar insuficiente".
P.S. O sferă, doua sfere, de unde rezultă: o blogosferă, două... corect! :) blogosfere, de unde rezultă: G.D. - blogosferEi, domnilor blogosferici comentatori şi comentatoare. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)